Democratia, un regim al cuvantului
Sofistii, care promovau retorica, arta de a vorbi „bine”, sunt inventatorii democratiei. De fapt, democratia este regimul cuvantului in care adevarul depinde mai putin de o cunoastere a realitatii decat de capacitatea de a convinge, de a-si impune propriile opinii prin arta discursului. Nu sunt decat opinii si cea mai buna nu este cea mai adevarata, ci cea mai convingatoare. Cel ce detine arta convingerii, detine si puterea.
De aceea sofistii promoveaza retorica. Retorica are un rol cheie pentru a prezenta ca fiind mai adevarata o opinie fata de alta. Nu este vorba despre a demonstra ca acea opinie este adevarata, ci de a o face sa apara adevarata.
Platon (cca. 427-347 i.Hr) abordeaza aceasta tema a retoricii in cartea sa Gorgias, dialog ce poarta numele unui celebru retor.
Pentru Gorgias, retorica este arta suprema, nimic nu ii rezista : „nu exista nimic despre care oratorul sa nu poata sa vorbeasca; in public, cu cea mai mare forta de persuaziune, exact ca un veritabil specialist. Ah ! Atat de mare este puterea acestei arte a retoricii.” Cel ce detine cheile discursului, detine cheile puterii. In felul acesta legile nu sunt decat conventii care reflecta opinia numarului cel mai mare. Opinia cea mai raspandita devine norma. Democratia este deci regimul cuvantului, unde adevarul depinde mai putin de o cunoastere a realitatii decat de capacitatea de a convinge, de a-si impune opiniile prin arta discursului.
Democratia, tirania opiniei (conceptie antica)
Tot in Gorgias, Platon ataca sofistii, calificandu-i drept demagogi sau magulitori, dar ataca si, intr-un mod mai discret, democratia. Pentru el, acest regim politic favorizeaza aparitia sofistilor deoarece este fondat pe dominatia opiniei. Democratia este traducerea politica a „relativismului” sofistilor (cunoasterea este relativa opiniilor subiective ale fiecaruia).
Mai mult chiar, pentru Platon, multimea nu poate sa guverneze bine, caci ea nu poate sa vada cu discernamant binele comun, si nu cauta decat binele individual. Trebuie deci evitat orice mod democratic de functionare. Democratia nu este decat o tiranie a poporului, care este ignorant si animalic. Este deci o tiranie a opiniilor si a dorintelor. Platon credea ca poporul confunda opinia cea mai raspandita cu opinia cea mai buna. Nu numai ca este manipulat de acesti demagogi, dar in plus este sclavul dorintelor sale.
Democratia, un mijloc si nu un sfarsit (conceptie moderna)
Tocqueville (1805-1859) a incercat sa explice si sa analizeze imensele mutatii sociale care se operau in timpul sau : emergenta individualismului, a democratiei, noile tensiuni insolubile intre libertate si egalitate …
Tocqueville credea ca modernitatea este caracterizata printr-o tensiune fundamentala intre doua pasiuni politice umane : egalitate si libertate. Democratia este mai intai o dinamica sociala de egalizare a conditiilor. Aceste revendicari de egalitate, de desfiintare a privilegilor, de participare egala in viata politica produc revolutii si primele tentative de democratie. „In democratie, servitorii nu sunt numai egali intre ei ; putem sa spunem ca sunt, intr-un fel, egalii stapanilor lor.”
Totusi, Tocqueville constata ca procesul de egalizare este insotit in mod logic de disolutia influentelor sociale, de legaturi de dependenta si pulverizeaza legatura sociala, amenintand in felul acesta exercitiul insusi al libertatii si al responsabilitatii fiecarui cetatean. De fapt, egalizarea este insotita de o fragilitate mai mare a indivizilor care devin izolati si separati unii de altii. Pentru a evita anarhia si a-si proteja binele, ei se incred intr-un sistem unic si centralizat al puterii, caruia ii deleaga toate drepturile lor.
Trebuie deci, in opinia lui Tocqueville, remediata aceasta problema prin dezvoltarea asociatiilor civile si a unei „democratii locale” pentru a intretine contra-puteri si in acelasi timp prin lupta impotriva individualismului narcisist si a etatismului, ambele liberticide. Dar trebuie mai ales sa intelegem ca egalitatea nu este decat un mijloc in slujba libertatii, si nu un sfarsit in sine. Daca oamenii sunt egali, este pentru ca toti sunt capabili sa traiasca si sa gandeasca singuri, fara a fi supusi tutelei unui Stat.
Marele mesaj al lui Tocqueville, este acela ca majoritatea nu are dreptul sa faca tot ce isi doreste. Atunci cand pretindem ca, intr-o democratie, tot ce este legal este just, democratia degenereaza in demagogie, intr-o tiranie a majoritatii.
Altfel spus, democratia trebuie sa fie in serviciul libertatii si regula majoritara trebuie sa fie limitata prin regula respectului absolut ale drepturilor fundamentale ; dreptul la viata, dreptul la proprietate, libertatea de exprimare, libertatea religioasa, libertatea de a intreprinde, etc.
